Dacă voi fugi într-o zi de ACASĂ, voi fugi de mine!

www.google.com

Să plec sau să lupt?

Tot mai frecvent sunt întrebată de ce nu plec și eu din Moldova. Și aud întrebarea atît de la apropiați cît și de la vînzătorii de la piață chiar. Ei argumentează prin faptul că, ”TOȚI” tinerii sunt plecați și de ce eu sunt ”ACASĂ”? Nu știu, poate sună straniu, dar pe mine mă deranjează, mă doare această întrebare. Tu, care mă întrebi, de ce nu ești plecat?

Dacă voi fugi într-o zi de ACASĂ, voi fugi de mine!

Da, e foooarte greu din multe puncte de vedere să trăiești în țara noastră, dacă o putem numi viață existența în Republica Moldova. Orice răbdare, supunere, are limitele sale și cred că, deja nu mai avem mult pînă vom fugi cu toții de aici. Asta o spun eu, care pînă ceva timp în urmă, nu aveam de gînd să-mi i-au zborul nici în ruptul capului!

M-am săturat de toată situația în mă pomenesc zi de zi:

• M-am săturat de politica asta murdară, din urma căreia care suferă oamenii.
• M-am săturat de vizitele nenumărate și fără rezultate la medic, fiindcă mi se prescrie un tratament greșit, fiindcă nu sunt tratată ca om, ci ca un portmoneu care trebuie golit.
• M-am săturat de grădinițe și școli, unde ca să îți înregistrezi copilul trebuie să dai mii de lei pentru geamuri, uși, mobilier și altele. Unde e contribuția statului?
• M-am săturat de reclame TV, care îți indică că o tabletă sau un smartphone sunt un cadou potrivit pentru copilul tău!
• M-am săturat de produsele ”proaspete” cu mucegai și viermi din magazin.
• M-am săturat să nu îmi ajungă bani pentru o alimentare sănătoasă, normală. Să achit serviciile, să ies în oraș cu fetele, dar care fete, dacă toate prietenele au fugit peste hotare?! (Am rămas eu cea mai deșteaptă!).
• Nu am bani să-mi sărbez o zi de naștere, un Crăciun, un Paște, etc., etc.. Acum dacă m-am săturat de toate astea, se pune întrebarea: să beau apă și să merg mai departe sau pur și simplu să îmi i-au zborul? Chiar nu știu ce să fac?!

Eu nu simt că trăiesc, ci exist! Asta nu e viața pe care mi-am dorit-o, nu e viața pe care mi-o doresc și din păcate, doar eu o pot schimba. Și da, prețul pe care îl plătim pentru emigrarea noastră e mai mult decît scump: e dureros peste măsură! Aici rămîne CASA noastră, iar CASA  noastră e familia, e cîinele, care nu va mai lătra prietenos în fiece seară, fiindcă tu nu vei păși obosit pe cărarea de la poartă. CASA noastră e liliacul de la poartă, mirosul căruia nu-l vei mai putea respira la ora 06:00, deoarece nu vei mai pleca la serviciu pe lîngă el. CASA noastră e traseul pînă la stație, pe care îl cunoști chiar și cu ochii închiși. CASA noastră e: iarna, primăvara, vara și toamna. Cine în lume se poate bucura de un asemenea dar al naturii? CASA noastră e graiul nostru duios. Da, eu vreau să vorbesc limba mea, limba mamei, limba doinelor...

Eu țin nespus la CASA mea! Eu sper și mă rog ca răbdarea-mi să fie foarte elastică! Eu vreau să îmi fac viața frumoasă aici și totul depinde de mine! Eu nu vreau să îmi părăsesc CASA.

 Eu nu vreau să fug de mine. Eu vreau să fiu fericită aici. Eu aleg să lupt!

P.S. Deocamdată!